Astăzi, 14 septembrie 2026, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a publicat date exacte privind dimensiunea aparatului Securității la finalul regimului comunist, pe baza unor documente datate la sfârșitul lunii septembrie 1988. În Maramureș, structura județeană avea 134 de cadre, dintre care 111 bărbați și 23 de femei. Privită în comparație cu județele apropiate, structura maramureșeană era considerabil mai mare decât cele din Satu Mare, Bistrița-Năsăud și Sălaj, însă se afla mult sub Cluj.
Documentele originale provin, potrivit CNSAS, din dosarul A.C.N.S.A.S. Cab I.V.40 – Cabinet Iulian Vlad, iar instituția precizează că informațiile au fost obținute prin coroborarea a două tabele privind structura Departamentului Securității Statului.
134 de cadre ale Securității în Maramureș
Datele publicate arată că, în septembrie 1988, Securitatea Județeană Maramureș avea 134 de cadre: 111 bărbați și 23 de femei.
Maramureșul era inclus de CNSAS în categoria județelor cu între 130 și 200 de cadre, alături de județe precum Dolj, Hunedoara, Iași, Bihor, Mureș, Argeș, Suceava, Galați, Bacău, Arad și Sibiu.
La nivelul celor 40 de inspectorate județene, media era de aproximativ 132 de cadre pentru fiecare județ, ceea ce înseamnă că Maramureșul se situa foarte aproape de media națională. CNSAS precizează că efectivele erau adaptate importanței economice și strategice a fiecărei zone.
Maramureșul avea aproape de două ori mai multe cadre decât Sălajul
Comparația cu județele apropiate scoate însă mai bine în evidență dimensiunea structurii din Maramureș.
Clujul domina clar regiunea, cu 251 de cadre ale Securității, dintre care 206 bărbați și 45 de femei. Era aproape dublul efectivului din Maramureș.
După Cluj urma, dintre județele comparate, Maramureșul, cu 134 de cadre.
În Satu Mare erau 96 de cadre – 70 de bărbați și 26 de femei.
În Bistrița-Năsăud, aparatul Securității număra 82 de persoane – 66 de bărbați și 16 femei.
În Sălaj erau doar 76 de cadre – 56 de bărbați și 20 de femei.
Așadar, Maramureșul avea cu 38 de cadre mai mult decât Satu Mare, cu 52 mai mult decât Bistrița-Năsăud și cu 58 mai mult decât Sălaj. În schimb, Clujul avea cu 117 cadre mai mult decât Maramureșul.
Raportat la Sălaj, structura din Maramureș era cu aproximativ 76% mai mare.
Cluj – 251, Maramureș – 134, Satu Mare – 96
Imaginea comparativă arăta astfel în 1988:
- Cluj – 251 cadre: 206 bărbați și 45 femei;
- Maramureș – 134 cadre: 111 bărbați și 23 femei;
- Satu Mare – 96 cadre: 70 bărbați și 26 femei;
- Bistrița-Năsăud – 82 cadre: 66 bărbați și 16 femei;
- Sălaj – 76 cadre: 56 bărbați și 20 femei.
Un detaliu interesant apare și în cazul femeilor. Deși Satu Mare avea cu 38 de cadre mai puține decât Maramureșul, avea 26 de femei încadrate în Securitate, față de 23 în Maramureș. În Sălaj, 20 dintre cele 76 de cadre erau femei.
Peste 14.600 de angajați în întregul aparat
La nivel național, Departamentul Securității Statului avea 14.629 de angajați. Cifra includea 8.760 de persoane din aparatul central și Trupele de Securitate și 5.869 din aparatul teritorial.
Structura era împărțită între 6.023 de cadre în aparatul central, 2.737 în Trupele de Securitate și 5.869 în aparatul teritorial – cele 40 de județe și Securitatea Municipiului București.
În total era inclus și personalul muncitor civil, aproximativ 1.200 de persoane fără grad militar, folosite pentru activități precum întreținerea tehnicii operative, reparații ale echipamentelor de ascultare, transport, telecomunicații, tipografie, secretariat sau administrarea clădirilor și depozitelor.
Unde erau cele mai mari structuri ale Securității
Cea mai mare structură teritorială din țară era Securitatea Municipiului București, cu 557 de cadre.
Dintre județe, cele mai mari efective erau în Constanța – 285, Timiș – 271, Prahova – 261, Cluj – 251 și Brașov – 212.
La capătul opus se aflau județe precum Sălaj, cu 76 de cadre, și Covasna, cu 73, aceasta din urmă având, potrivit CNSAS, cel mai mic aparat județean de Securitate din țară.
Filaj, interceptări și controlul corespondenței
Documentele prezentate de CNSAS oferă și o imagine asupra activităților aparatului.
Direcția I era responsabilă de informațiile interne și de supravegherea populației din perspectiva conformării ideologice, în timp ce Direcția II urmărea sectoarele economice, iar Direcția III se ocupa de contraspionaj.
Unitatea Specială „T”, responsabilă de interceptări și ascultări, avea 466 de angajați la nivel central. Unitatea „F”, care se ocupa de filaj și observație stradală, avea 745 de oameni, iar Unitatea „S”, responsabilă de controlul corespondenței, număra 356 de angajați.
CNSAS prezintă informațiile drept „cifre exacte, în premieră” privind dimensiunea aparatului represiv la finalul regimului comunist.
FOTO generică: AI
FOTOGRAFII: Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității – CNSAS / Facebook